Rețeaua de difracție educațională cu 600 linii/mm este un instrument optic pentru studiul difracției, interferenței și dispersiei luminii. Densitatea mare a liniilor produce spectre luminoase bine separate, ceea ce o face potrivită pentru experimentele didactice și lucrările de laborator de optică. Este un accesoriu util pentru demonstrarea proprietăților ondulatorii ale luminii și pentru observarea spectrelor date de diferite surse de lumină.
O rețea de difracție este formată din foarte multe fante paralele, egal depărtate. Lumina care trece prin ele se difractă, iar undele provenite de la fante interferă. Maximele de lumină apar doar pe anumite direcții, date de relația d·sin θ = k·λ, unde d este distanța dintre două linii vecine, θ unghiul de deviere, k ordinul maximului și λ lungimea de undă. La 600 de linii pe milimetru, d este de aproximativ 1,67 µm, iar unghiurile de deviere sunt mari: pentru un laser roșu de circa 650 nm, maximul de ordinul întâi apare la aproximativ 23°.
Lucrarea clasică de laborator cu o astfel de rețea este determinarea lungimii de undă a unui laser. Rețeaua se așază perpendicular pe fascicul, la o distanță cunoscută de un ecran. Elevii măsoară distanța dintre maximul central și maximele de ordinul întâi, calculează unghiul și apoi lungimea de undă. Rezultatul poate fi comparat cu valoarea înscrisă pe laser.
Privită direct spre o sursă de lumină albă, rețeaua desface lumina în culorile spectrului, cu violetul deviat cel mai puțin și roșul cel mai mult. Comparația cu dispersia printr-o prismă, unde ordinea culorilor este inversă, este o temă bună de discuție la liceu. La universitate, rețeaua poate fi montată pe un goniometru pentru măsurători mai precise.